De ce copiii ne schimbă viața atât de mult?

copii, parinti, parinte, copilarie, mama, iubire, copilaria

Calitatea de a fi parinte are ca seva samanta de bunatate, lumina, fericire si speranta daruita si absorbita de fiecare Pui de Om in capsula numita Copilarie.

Misiunea noastra, pe acest site este sa impodobim copilaria cu ce poate fi mai puternic, creativ, curajos si benefic, prin joc ancorat in vise, valori, semnificatii ale diferitelor ipostaze in care creste si invata un pui de om si bunuri care sa-i sprijine CRESTEREA.

Ei sadesc amintiri dragi, emotii in imagini si culori vibrante, putere incapsulata in fapte bune si lectii invatate, apoi invesmanta toate aceste bunatati in poame ale copilariei.

Sunt Anca si as putea spune multe despre mine, depre ce iubesc, in cate feluri sunt, dar cea mai importanta samanta in ceea ce sunt e binecuvantarea de a fi mama!

Pentru cei ce traiesc experienta de a fi parinti, inteleg viata, zic eu, altfel, intr-un fel mai plenar, unii mai altruist, altii dimpotriva sunt cuprinsi de teama, vulnerabili, anxiosi, in functie de resortul emotional pe care construiesc .

Conditia de a fi parinte iti trezeste al saselea simt, te face mai atent si mai sensibil la toate emotiile din spectrul vietii, fie ca e cel familial, profesional, educational, financiar, spriritual. E ca si cand amplifica senzatiile pe care le traiesti. Asta face. Daca ai momente de bucurie, le accentueaza, daca esti temator te face anxios de-a dreptul, daca iti propui sa fi generos o faci cu o deschidere mai mare … Traiesti viata mai intens. Acesta e un dar. E chimia care se intampla in mintea si corpul parintelui.

Copii sunt instrument al divinitatii de a perfectiona oamenii, este degetul pus pe rana care te obliga sa-ti vezi greselile si sa le repari, e degetul care arata linia orizontului si te motiveaza sa ajungi acolo, sa poti mai mult, sa dai mai mult – timp, efort, pasiune, credinta si toate impreuna.

Copiii sunt o miza puternica. Sunt uneori si cazuri cand, impotmoliti in frica sau durere refuzam sa cautam solutii, ne opunem schimbarii, greul poate fi un dusman familiar pe care unerori il lua de prieten, caz in care vulnerabili sunt chiar micutii, inocentii.

Pentru mine a fi mama inseamna a darui si pentru asta cautarea si devenirea mea se focalizeaza in jurul invatarii, dezvoltarii personale, a intelegerii si cultivarii relatiilor, acumularii de bogatii. Pentru ca am ajuns la asta, ca o paranteza fie spus, de curand mi-am dat seama ca priveam bogatia printr-o serie de crezuri limitative: cum ca s-ar reduce la posibilitati materiale, ca ar fi baza financiara pentru a putea invata, pentru a putea calatorii, a accesa anumite cursuri, chiar de a-mi imbunatatii relatiile si in general pentru a creste nivelul de trai, calitativ si calitativ. Fara sa imi dau seama ca transformam ceea ce ar fi o premisa pozitiva intr-un obstacol. O data, ca ii atribuiam emotii negative, o asociam cu frustrare, neputinta, rusine sau altele. Pe de alta parte imi ancoram implinirea emotionala, spirituala, culturala in succesul material.

Imi doresc ca acest spatiu sa fie si unul al invatarii si devenirii, un parcurs evident imprevizibil, de a deslusi calea de a fi parinte, de a darui si a creste, impreuna.

Sa avem pofta de viata si de copilarit.

Ancuta Tamas

Mama, in primul rand.

[]